Alun, satul distrus de bunăstare

În satele uitate de lume, singurul lucru care mai lasă urme este trecerea timpului. Oamenii au dispărut. Cei tineri au plecat la şcoli şi nu s-au mai întors, iar bătrânii au mai rămas… în memoria celor dragi. Satul Alun, situat la numai 30 de kilometri de municipiul Hunedoara, este una dintre aceste aşezări. Aici pare că şi-a făcut culcuşul eternitatea.

Satul nu a fost dintotdeauna pustiu. În urmă cu aproape 30 de ani aici satul forfotea de viaţă. Cândva sat de oameni gospodari, Alunul a ajuns să fie astăzi locul unde oamenii din localităţile învecinate îşi păşunează animalele. Totul în jur trădează bunăstarea de odinioară. Înainte de a ajunge în sat, trebuie să mergi cu maşina aproape 5 kilometri pe un drum pavat cu marmură. Chiar la intrare este vechea carieră de marmură, cu urmele exploatării de altădată. Pe uliţele satului, aceeaşi marmură a fost folosită la pavaj, iar toate casele au fundaţiile din aceeaşi piatră nobilă. Alunul era un renumit centru de învăţământ pentru copiii din zona pădurenilor. Ce-a mai rămas din şcoală, se va prăbuşi în anii viitori.

Imaginea celor 89 de gospodării părăsite te fac să crezi că timpul s-a oprit pentru totdeauna. Pereţii căzuţi şi gardurile care delimitau proprietăţile, au ajuns să nu-şi mai găsească rostul. Nu mai are cine să se oprească în faţa porţilor. Vechea biserică de lemn, monument istoric, veche de sute de ani, este concurată de noul lăcaş de închinăciune, construit în întregime din marmură. Preotul mai trece pe aici cam de două ori pe an.

Am plecat din Alun, dar nu înainte de a ne promite că vom reveni. Indicatorul localităţii abia mai poate fi citit din cauza ruginii.

Privind în urmă, îţi vine greu să crezi că bunăstarea poate distruge. Situat la aproape 900 de metri altitudine deasupra mării, Alunul este înconjurat de zone mirifice. Panorama este una minunată, iar aerul, pur. Nici nu ar avea cum să fie altfel aici. Cine să polueze!? 77 de case şi 842 de hectare sunt ale nimănui. Aici nimeni nu vrea titlu de proprietate asupra terenului. Nu vor, pentru că nimeni nu vrea să se întoarcă aici. Viitorul localităţii este unul incert.