Ovidiu Bodean, pentru a se evita orice fel de speculaţii este amicul meu, cel puţin eu aşa îl consider. Ca jurnalist l-am întâlnit de multe ori atunci când salvamontiştii au fost chemaţi la intervenţii pe munte. Am vrut să fac un interviu cu el. Mai mult forţat, şeful serviciului Salvamont a acceptat.- Bine că sunteţi voi şmecheri, ăştia de la Salvamont!
- Bine că eşti tu deştept, vorba lu’ Sandu!
- Vezi că se înregistrează!
- Asta e!
- Cum este să baţi munţii?
- E… frumos într-un fel. Depinde la ce te referi când spui asta!
- Păi, să-i cutreieri. Indiferent că este în interes de serviciu sau…
- Da. Întotdeauna când ne ducem, cel puţin eu am impresia că tot timpul găsesc ceva nou. Şi este ceva nou! Ba, că e altfel atmosfera, ba, că sunt altfel norii, ba, că găseşti o marmotă, o capră neagră…
- Nebuni sunt pe munte?
- Nebuni sunt destui. Oricum îi vezi tot timpul şi în alte ipostaze, te cruceşti…
- Adică?
- De fiecare dată când vezi câte un grup, încerci să vorbeşti cu ei şi ai impresia că o parte din treburi s-au rezolvat, dar te pomeneşti cu un alt grup. De exemplu, în urmă cu o săptămână am fost pe sus, în zona centrală şi nordică, coboram pe la ora două de pe Retezat, pe Valea Stânişoara, m-am întâlnit cu trei persoane – femeia era în adidaşi, cu fustă lungă şi o plasă în mână, băiatul, cu un fel de rucsac, în adidaşi, bineînţeles, cu pantaloni scurţi şi bărbatul, la fel, un rucsac, adidaşi, pantaloni scurţi.
- Fusta largă era pentru a frâna căderea, probabil!
- În loc de paraşută! După ce le spui că nu este bine, că au plecat târziu pe traseu, că este un traseu mai greu să urci pe Retezat dinspre Stânişoara. Este acolo o porţiune destul de abruptă, nu este un echipament tocmai potrivit fusta lungă şi cu adidaşi şi cu… Le sugerezi că ar fi bine să se întoarcă, le sugerezi că e târziu, dar nu poţi să le interzici! De la recomandări la interziceri este o cale lungă.
- Voi aveţi mult de lucru!
- Da, avem mult de lucru, pentru că, vorba proverbului, cine nu are de lucru îşi face! Am lăsat marcajele pentru sfârşitul verii, după ce se linişteşte nebunia asta de pe munte, să avem mai mult timp liber şi să ne vedem liniştiţi de lucru.
- Am văzut că s-au tăiat stâlpii de marcaj! Cred că am înebunit cu toţii!
- De obicei, înainte, îi luau ciobanii şi-i foloseau la cotroane, acele stâne improvizate pe care ei le folosesc cam trei luni pe ani. Acum, ciobanii s-au mai liniştit, însă sunt zone unde pur şi simplu aceştia dispar. Am avut în Grădişte două trasee marcate cu stâlpi, i-am cărat cu spatele, cu tabere de copii… Vin copii să te ajute la o treabă din asta şi după un an de zile constaţi că au dispărut stâlpii de acolo. Nu ne mai facem bine la cap… nu ştiu până când. Ar trebui ca Jandarmeria să se implice mai mult în aplicarea amenzilor, care să fie usturătoare, nu aşa…
- Ai o fată mare! Să-ţi trăiască!!
- Mulţumesc!
- Salvamontistă!?
- E crescută în sânul Salvamontului. Din primii ani, de când a început să meargă, a început să şi schieze şi tot timpul am luat-o cu mine. E crescută pe lângă băieţi, care sunt că şi fraţii ei.
- Ţie de ce ţi-a trebuit Salvamont!?
- Nu ştiu dacă mi-a trebuit sau nu! Aşa a fost să fie. Am plecat de mic pe munte, mi-a plăcut muntele, am schiat bine, m-am şi căţărat, dar nu am excelat aici, mi-a plăcut mai mult să schiez… Toţi salvamontiştii hunedoreni ştiu să schieze foarte bine, să se caţere, cunosc muntele, ştiu orientare turistică. Eu am fost racolat de cei de la Salvamont. Bine, înainte eram voluntar. Să nu crezi că eram plătiţi să facem ce facem acum! Nici acum nu suntem toţi plătiţi pentru treaba asta. Douăzeci şi ceva de ani am fost voluntar, aveam altă slujbă de unde îmi câştigam banii, Salvamontul era un hobby.
- O pasiune utilă!
- O pasiune utilă pentru alţii! Nu ne dădeau nici echipamente. Pe vremea aia erau ban puţini, fiecare mergeam cam cu ce aveam, era voluntariat cu bani de acasă. Pe urmă a început să se dezvolte Salvamontul! Au fost câţiva care au împins Salvamontul în faţă – Nelu Schiau, care a fost un mare om al muntelui, George Resiga din Lupeni, Dumitru Bârlida din Petroşani. Astăzi, Salvamont Hunedoara este printre primele din ţară care are o formaţie, pardon, patru formaţiuni la nivel judeţean care sunt printre cele mai bune din ţară.
- Asta ştiu, dar nu vreau să vă laud acum! E greu să fii turist în Retezat?
- Depinde! Nu e greu, e frumos. E un nonsens, cum adică să fie greu în Retezat? Nu există aşa ceva! La orice pas vezi ceva frumos, vezi natura… E greu pentru noi din cauza anumitor turişti care nu înţeleg că nu voie să campeze unde vor ei sau să facă focul când vor ei, să taie jneapănul când şi cum vor ei. Pentru noi, să zicem, ar fi grea meseria. Retezatul este un colţ de rai.
- Mă refeream la faptul că traseele sunt mai lungi aici faţă de alte masive!
- Stai un pic! Sunt trasee lungi, dar depinde cum ţi le faci! Eu pot să plec la Zănoaga pe traseu de 12 ore sau să merg din două trasee de câte patru ore. Sunt tot felul de variante! Mă duc în zona centrală şi de acolo mă duc gen stea, în fiecare zi fac alt traseu care să nu fie foarte lung. Totul este să ştii care sunt posibilităţile tale fizice! NU, gata, mă dau Zorro, fac, sparg, trec cinci văi, hăi, hăi şi las jumătate m-am tăiat şi acolo am rămas!
- Şo Zorro să fii tot îţi trebuie o dotare minimă!
- Sigur şi de ce să nu te simţi bine pe un traseu mai scurt! Bine, mă duc şi pe un traseu de 11 ore, dar e mai bine să faci un traseu de patru ore, să admir natura, să mai văd animalele, mai fac o poză. Te duci să te simţi bine, să te relaxezi, nu… Văd pe alţii că fac trasee lungi, obositoare şi nu le văd sensul!
- Ce te enervează pe munte?
- Turistul! (râde)… Nu-l putem elimina! Mă enervează teribil turistul care nu are habar de munte, cel care vine o dată pe an la munte şi atunci este plin de el, e cel mai tare, are rucsacul de trei ori mai mare ca el, deşi stă numai trei zile, duce cul o grămadă de lucruri inutile…
- Şi dă şi maneaua tare, că e acustica bună!
- Exact!! Cară cu el plase, pungi, vine neechipat şi dă rotund – „astăzi vreau să fac 17 ture, două văi, trei vârfuri”. Oamenii muntelui sunt, de regulă, mai modeşti. Salvatorii montani sunt nişte băieţi extraordinari prin ceea ce fac şi de când o fac! Contrar unor persoane care încearcă să ne bage beţe în roate, la tot Salvamontul hunedorean, care s-a dezvoltat foarte mult, în ciuda acestora noi mergem înainte…
- Hai că vă ştiu, aşa este, sunteţi toţi nişte adevăraţi!
- La majoritatea acţiunilor aţi fost cu noi şi aţi văzut ce facem! Culmea e că aceia care critică sunt tot din ăştia care habar n-au cu ce se mănâncă meseria asta!
- Sunteţi şmecheri?
- Suntem, dacă asta vrei, dar pentru că ne interesează ce se întâmplă în Retezat, deşi nu ar trebui, pentru că rolul nostru este de salvare, de prevenire şi de asigurare a…
- Nu-mi spune că nu te interesează muntele în afara meseriei!
- Nu pot face asta! Acolo este şi casa noastră, acolo este şi locul de muncă. Înainte, aveam cu administraţia Parcului Naţional Retezat o convenţie şi eram abilitaţi să aplicăm inclusiv sancţiuni contravenienţilor! Mi-aş dori să se reia practica asta… Noi mergem şi spunem oamenilor să nu campeze acolo, să nu facă focul dincolo, să nu rupă flori, dar dacă ar fi cineva mai inspirat şi ne întreabă de competenţe o să ridicăm din umeri şi plecăm mai departe! Singurii care mai pot aplica sancţiuni sunt jandarmii, nici măcar rangerii.
- Ce vă doriţi pentru Retezat şi pentru Salvamont?
- De ar avea Salvamontul şi un pic de putere cu privire la constatarea contravenţiilor şi ar exista mai mulţi rangeri, alta ar fi situaţia! Cei de la Direcţia Silvică să se implice mai mult în sprijinirea rangerilor şi nu să le taie din competenţe. E aiurea să ai doi rangeri şi ăştia să patruleze în 30-40.000 de hectare.
- Poate cu elicopterul!
- Nici cu acesta. Băieţii patrulează, dar nu pot să facă faţă. Noi îi ajutăm, dar nu avem putere…
- Păi, să-i cutreieri. Indiferent că este în interes de serviciu sau…
- Da. Întotdeauna când ne ducem, cel puţin eu am impresia că tot timpul găsesc ceva nou. Şi este ceva nou! Ba, că e altfel atmosfera, ba, că sunt altfel norii, ba, că găseşti o marmotă, o capră neagră…
- Nebuni sunt pe munte?
- Nebuni sunt destui. Oricum îi vezi tot timpul şi în alte ipostaze, te cruceşti…
- Adică?
- De fiecare dată când vezi câte un grup, încerci să vorbeşti cu ei şi ai impresia că o parte din treburi s-au rezolvat, dar te pomeneşti cu un alt grup. De exemplu, în urmă cu o săptămână am fost pe sus, în zona centrală şi nordică, coboram pe la ora două de pe Retezat, pe Valea Stânişoara, m-am întâlnit cu trei persoane – femeia era în adidaşi, cu fustă lungă şi o plasă în mână, băiatul, cu un fel de rucsac, în adidaşi, bineînţeles, cu pantaloni scurţi şi bărbatul, la fel, un rucsac, adidaşi, pantaloni scurţi.
- Fusta largă era pentru a frâna căderea, probabil!
- În loc de paraşută! După ce le spui că nu este bine, că au plecat târziu pe traseu, că este un traseu mai greu să urci pe Retezat dinspre Stânişoara. Este acolo o porţiune destul de abruptă, nu este un echipament tocmai potrivit fusta lungă şi cu adidaşi şi cu… Le sugerezi că ar fi bine să se întoarcă, le sugerezi că e târziu, dar nu poţi să le interzici! De la recomandări la interziceri este o cale lungă.
- Voi aveţi mult de lucru!
- Da, avem mult de lucru, pentru că, vorba proverbului, cine nu are de lucru îşi face! Am lăsat marcajele pentru sfârşitul verii, după ce se linişteşte nebunia asta de pe munte, să avem mai mult timp liber şi să ne vedem liniştiţi de lucru.
- Am văzut că s-au tăiat stâlpii de marcaj! Cred că am înebunit cu toţii!
- De obicei, înainte, îi luau ciobanii şi-i foloseau la cotroane, acele stâne improvizate pe care ei le folosesc cam trei luni pe ani. Acum, ciobanii s-au mai liniştit, însă sunt zone unde pur şi simplu aceştia dispar. Am avut în Grădişte două trasee marcate cu stâlpi, i-am cărat cu spatele, cu tabere de copii… Vin copii să te ajute la o treabă din asta şi după un an de zile constaţi că au dispărut stâlpii de acolo. Nu ne mai facem bine la cap… nu ştiu până când. Ar trebui ca Jandarmeria să se implice mai mult în aplicarea amenzilor, care să fie usturătoare, nu aşa…
- Ai o fată mare! Să-ţi trăiască!!
- Mulţumesc!
- Salvamontistă!?
- E crescută în sânul Salvamontului. Din primii ani, de când a început să meargă, a început să şi schieze şi tot timpul am luat-o cu mine. E crescută pe lângă băieţi, care sunt că şi fraţii ei.
- Ţie de ce ţi-a trebuit Salvamont!?
- Nu ştiu dacă mi-a trebuit sau nu! Aşa a fost să fie. Am plecat de mic pe munte, mi-a plăcut muntele, am schiat bine, m-am şi căţărat, dar nu am excelat aici, mi-a plăcut mai mult să schiez… Toţi salvamontiştii hunedoreni ştiu să schieze foarte bine, să se caţere, cunosc muntele, ştiu orientare turistică. Eu am fost racolat de cei de la Salvamont. Bine, înainte eram voluntar. Să nu crezi că eram plătiţi să facem ce facem acum! Nici acum nu suntem toţi plătiţi pentru treaba asta. Douăzeci şi ceva de ani am fost voluntar, aveam altă slujbă de unde îmi câştigam banii, Salvamontul era un hobby.
- O pasiune utilă!
- O pasiune utilă pentru alţii! Nu ne dădeau nici echipamente. Pe vremea aia erau ban puţini, fiecare mergeam cam cu ce aveam, era voluntariat cu bani de acasă. Pe urmă a început să se dezvolte Salvamontul! Au fost câţiva care au împins Salvamontul în faţă – Nelu Schiau, care a fost un mare om al muntelui, George Resiga din Lupeni, Dumitru Bârlida din Petroşani. Astăzi, Salvamont Hunedoara este printre primele din ţară care are o formaţie, pardon, patru formaţiuni la nivel judeţean care sunt printre cele mai bune din ţară.
- Asta ştiu, dar nu vreau să vă laud acum! E greu să fii turist în Retezat?
- Depinde! Nu e greu, e frumos. E un nonsens, cum adică să fie greu în Retezat? Nu există aşa ceva! La orice pas vezi ceva frumos, vezi natura… E greu pentru noi din cauza anumitor turişti care nu înţeleg că nu voie să campeze unde vor ei sau să facă focul când vor ei, să taie jneapănul când şi cum vor ei. Pentru noi, să zicem, ar fi grea meseria. Retezatul este un colţ de rai.
- Mă refeream la faptul că traseele sunt mai lungi aici faţă de alte masive!
- Stai un pic! Sunt trasee lungi, dar depinde cum ţi le faci! Eu pot să plec la Zănoaga pe traseu de 12 ore sau să merg din două trasee de câte patru ore. Sunt tot felul de variante! Mă duc în zona centrală şi de acolo mă duc gen stea, în fiecare zi fac alt traseu care să nu fie foarte lung. Totul este să ştii care sunt posibilităţile tale fizice! NU, gata, mă dau Zorro, fac, sparg, trec cinci văi, hăi, hăi şi las jumătate m-am tăiat şi acolo am rămas!
- Şo Zorro să fii tot îţi trebuie o dotare minimă!
- Sigur şi de ce să nu te simţi bine pe un traseu mai scurt! Bine, mă duc şi pe un traseu de 11 ore, dar e mai bine să faci un traseu de patru ore, să admir natura, să mai văd animalele, mai fac o poză. Te duci să te simţi bine, să te relaxezi, nu… Văd pe alţii că fac trasee lungi, obositoare şi nu le văd sensul!
- Ce te enervează pe munte?
- Turistul! (râde)… Nu-l putem elimina! Mă enervează teribil turistul care nu are habar de munte, cel care vine o dată pe an la munte şi atunci este plin de el, e cel mai tare, are rucsacul de trei ori mai mare ca el, deşi stă numai trei zile, duce cul o grămadă de lucruri inutile…
- Şi dă şi maneaua tare, că e acustica bună!
- Exact!! Cară cu el plase, pungi, vine neechipat şi dă rotund – „astăzi vreau să fac 17 ture, două văi, trei vârfuri”. Oamenii muntelui sunt, de regulă, mai modeşti. Salvatorii montani sunt nişte băieţi extraordinari prin ceea ce fac şi de când o fac! Contrar unor persoane care încearcă să ne bage beţe în roate, la tot Salvamontul hunedorean, care s-a dezvoltat foarte mult, în ciuda acestora noi mergem înainte…
- Hai că vă ştiu, aşa este, sunteţi toţi nişte adevăraţi!
- La majoritatea acţiunilor aţi fost cu noi şi aţi văzut ce facem! Culmea e că aceia care critică sunt tot din ăştia care habar n-au cu ce se mănâncă meseria asta!
- Sunteţi şmecheri?
- Suntem, dacă asta vrei, dar pentru că ne interesează ce se întâmplă în Retezat, deşi nu ar trebui, pentru că rolul nostru este de salvare, de prevenire şi de asigurare a…
- Nu-mi spune că nu te interesează muntele în afara meseriei!
- Nu pot face asta! Acolo este şi casa noastră, acolo este şi locul de muncă. Înainte, aveam cu administraţia Parcului Naţional Retezat o convenţie şi eram abilitaţi să aplicăm inclusiv sancţiuni contravenienţilor! Mi-aş dori să se reia practica asta… Noi mergem şi spunem oamenilor să nu campeze acolo, să nu facă focul dincolo, să nu rupă flori, dar dacă ar fi cineva mai inspirat şi ne întreabă de competenţe o să ridicăm din umeri şi plecăm mai departe! Singurii care mai pot aplica sancţiuni sunt jandarmii, nici măcar rangerii.
- Ce vă doriţi pentru Retezat şi pentru Salvamont?
- De ar avea Salvamontul şi un pic de putere cu privire la constatarea contravenţiilor şi ar exista mai mulţi rangeri, alta ar fi situaţia! Cei de la Direcţia Silvică să se implice mai mult în sprijinirea rangerilor şi nu să le taie din competenţe. E aiurea să ai doi rangeri şi ăştia să patruleze în 30-40.000 de hectare.
- Poate cu elicopterul!
- Nici cu acesta. Băieţii patrulează, dar nu pot să facă faţă. Noi îi ajutăm, dar nu avem putere…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu