De bine despre... bine

Nu știu alții cum sunt, dar eu îmi aduc aminte foarte bine, deși am acceptat asta destul de greu, că scriam când eram în presă destul de greu știri pozitive. Aveam impresia la momentul respectiv că numai dacă impresionez prin gravitatea faptelor prezentate rețin atenția cititorului sau telespectatorului. Era clar o deformare a perspectivei din cauza politicilor redacționale. Desigur, acestea erau calibrate și în funcție de ce se cerea pe piață, dar, repet, consideram că asta trebuie să caut, mizeria care trebuia scoasă la suprafață. Sunt convins că așa este și acum și că asta trebuie făcut permanent. Singura întrebare este dacă numai asta trebuie făcut!? E nevoie de știri pozitive, se consumă binele de către public, există cerere pentru el?

Răspunsul, din punctul meu de vedere, este da! Oamenii au nevoie de bine și de frumos, chiar dacă nu este atât de vizibil. Structura interioară a ființei umane are nevoie de aspecte pozitive care să o reîncarce cu energie, pe care să o consume eventual pentru a dezbate, analiza și sancționa comportamentele deviante, imorale sau ilegale. Spunea un amic deunăzi că nu se poate așa ceva, pentru că presa nu lucrează în favoare puterii sau că nu ar trebui să se facă asta. Sunt de acord cu a doua teză a afirmației lui, și anume că nu ar trebui. Spus asta pentru că atât puterea, cât și opoziția, indiferent de ce colț al lumii discutăm, au reușit să-și facă, să controleze sau să direcționeze o parte a presei. De aceea mie mi se pare firesc ca presa să poziționeze cel mult neutru în relația cu puterea. Revenind la binele menționat ceva mai devreme, eu cred că el se regăsește într-o cantitate impresionantă în societate, în afara fenomenului politic sau administrativ. Din această perspectivă, căutarea și popularizarea lui reprezintă un medicament social. Nu îndrăznesc să spun panaceu, dar va aduce beneficii importante, atât beneficiarului, dar mai ales furnizorului.

În perioada anilor de după Revoluție, s-a simțit imediat nevoia unei prese agresive, a unor jurnaliști scormonitori, critici care să ofere senzaționalul pe piață. S-a cumpărat în perioada aceea orice informație care cutremura, care epata... Lucrul acesta se întâmplă și acum și se va menține, spun eu, o perioadă lungă de timp. Observând cât de repede se coalizează lumea în jurul unor idei în care oamenii cred, trag concluzia că este nevoie acum, la fel ca în anii ’90, de o presă pozitivă, care să arate oamenii frumoși din jurul nostru. Presa a prins această idee, o parte a mass-media au început să arate că lumea are și părți frumoase și bune.

Cred că este firesc, jurnaliștilor le este greu să facă asta, pentru că nu e ușor să cauți frumusețea în perioadele agitate. Atunci ies la suprafață multe gunoaie... Dar să vorbești binele de bine în condiții dificile este o misie pentru suflete alese și caractere tari.