De dimineață m-am trezit hotărât să nu spun nimănui TE IUBESC astăzi.
E un fel de revoltă a mea, nu din dorința de a fi altfel, nu îmi permit luxul ăsta, ci pentru a lua o pauză. Mă gândeam, chiar, cum ar fi dacă toate sărbătorile, indiferent de nume, ar fi celebrate în liniște. Să gângurim, să țipăm, să gâfâim sau chiar să șuierăm printre dinți iubirea tot timpul anului, iar astăzi, de exemplu, sau de Dragobete, să nu mai grăim și să nu mai facem niciun gest de iubire sau de tandrețe. Să folosim aceste ocazii ca timp de evaluare, de privire înapoi, de analizare a propriilor greșeli și de apreciere sufletească a gesturilor frumoase care ne-au fost oferite.
Îmbulzeala, călcatul în picioare, datul din coate și agitatul pentru a prinde o floare, o inimioară sau un cadou doar astăzi pare cel puțin ridicol. Mă refer aici la cei care uită restul anului că sufletul de alături merită să fie prețuit, să fie mângâiat sau răsfățat și în celelalte zile. Ba, pe deasupra, mai există persoane care consideră că un gest frumos făcut la un moment anume le șterge greșelile și îi relegitimează pentru viitoarele abateri emoționale. Doar de Ziua îndrăgostiților a fost sensibil, a arătat că poate, ce rost are pe mai departe să fie la fel!?
Așa... Spuneam că nu am vrut să spun te iubesc nimănui. Și cu toate astea m-a luat gura pe dinainte și am spus. Nu regret, dimpotrivă!
Atunci când nu doarme mă simt liniștit, pentru că știu că mă veghează, egoist, dorm și visez. O visez! Mai deschid ochii din când în când și zâmbesc ștrengărește. Apoi, adorm. Când adoarme îmi pare rău că nu sunt treaz, pentru că nu mă pot sătura de chipul ei relaxat, odihnindu-se afundat în pernă. Atunci am senzația că pierd viață, că mă irosesc.
Dar ce spun eu aici!?
Tocmai m-a sunat să mă întrebe când să pună cartofii la prăjit. Da, de ziua îndrăgostiților, o să mâncăm slănină prăjită, ouă ochiuri, cartofi și, probabil, o murătură...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu