Gânduri... Ce altceva poţi să găseşti pe un blog!? Indiferent de cât de pretenţios ar fi prezentate, tot gânduri sunt. A mai trecut o zi şi ne pregătim, sub pretextul că am trăit, să mai scădem din socoteala vieţilor noastre. Ne minţim, fiecare pe el însăşi, că devenim mai înţelepţi, mai experimentaţi într-ale vieţii. Cum se manifestă toate astea!? Bucuroşi că ne adunăm acasă şi mâncăm bine, bem bine, mă rog, aia care avem, pentru că uităm, în momentele respective, de cei mai încercaţi de viaţă. Sătui, ne adunăm în faţa televizorului, mai bârfim pe cei cu care nu suntem de acord, îi înjurăm pe cei pe care-i invidiem, postăm gânduri înălţătoare pe facebook, se dau like-uri, se comentează. Minunat! Asta e viaţa!? Alergatul după bani, agonisirea lor, folosirea lor în secret şi afişarea unei bunăstări pentru a fi acceptat de diferite cercuri sociale!? Nu ştiu. Sigur, nici nu ştiu dacă e rezonabil ce scriu. Toate astea au existat şi vor mai exista.
În aceste zile am avut parte de câteva experimente şi experienţe pe care vreau să le împărtăşesc celor care au nervi să citească. Dar să le luăm pe rând.
Am fost invitat la un moment aniversar al unei televiziuni. Printre cuvântări şi interacţionări cu sala am avut ocazia să trag cu coada ochiului la cei din jurul meu. Se discuta lejer, se făceau glume... Presa este a patra putere în stat... Presa est câinele de pază al democraţiei... Au răzbătut mesaje amplificate de boxele din spatele meu. Priveam în jur şi vedeam că nimeni nu mai este mişcat, nu mai este pătruns de adevărul, teoretic, al celor afirmate. Mi s-a cerut părerea şi mie...
Cred, am început eu, că suntem în apropierea momentului în care presa nu mai trebuie să fie o putere în stat. Este tot mai evident că puterile celelalte au devenit puternic antagonice, acest lucru regăsindu-se şi la nivelul multor instituţii. De aceea, presa, şi nu mă îndoiesc de asta, ar trebui să devină un liant al primelor trei puteri în stat, să devină o invitaţie, o chemare, un apel - aşa cum spuneau sfinţii părinţi - la o împreună zidire. Asta nu înseamnă renunţarea la apărarea democraţiei, ci doar schimbarea tacticii şi a armelor folosite. Încrâncenând societatea, taberele care îşi dispută supremaţii economice, politice, sociale sau de orice altă natură vor ajunge să piardă la unison. Un conflict nu este generator de câştig pentru nimeni. Am mai spus-o, dar îmi iau libertatea de a reaminti aici că, aşa cum la începutul anilor '90 se simţea nevoia o presă acerbă, critică prin definiţie, se simte nevoia de o presă pozitivă. Scoaterea la suprafaţă a mizeriei din societate, pe considerentul că va genera atitudini de respingere a acesteia, pare să se apropie de un faliment. Cred că nu este lipsită de sens încercarea din partea condeierilor de promovare a aspectelor pozitive. Teoretic ar trebui să se meargă către o linişte socială. Nu e sigur, asta e clar, dar merită încercat. Jurnaliştii, al nivel individual, vorbesc tot mai mult despre rolul educativ al gazetarului în societate. Cred că e posibil să asistăm la schimbări de politici editoriale în următorii ani.
Cred că presa trebuie să fie canalul de detensionare a societăţii, liantul dintre puterile statului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu